20161025 104439

   La data de 25 octombrie 2016, în cadrul instituţiei de educaţie timpurie a fost organizată reuniunea metodică a conducătorilor din instituţiile preşcolare din raion.
Subiectul care a fost pus în discuţie : „Evaluarea cadrului didactic în educaţia timpurie”, a scos în evidenţă problemele, s-au găsit soluţii pentru un manager , metodist în evaluarea cât mai obiectivă a cadrului didactic din instituţia de educaţie timpurie, acordarea ajutorului practic la autoevaluarea, reflecţia celor realizate în concordanţă cu documentele de politici educaţionale pe care le posedă fiecare cadru didactic din instituţie.
Scopul educaţiei în instituţia de educaţie timpurie este formarea şi dezvoltarea unui copil sănătos, activ, dornic de cunoaştere , independent , creativ , cu iniţiativă , asertiv , capabil să stabilească interacţiuni sociale , să se exprime liber , să ştie să coopereze , să gândească critic şi creativ , să ştie să aleagă , să fie responsabil etc. Pentru aceasta cadrul didactic trebuie să posede anumite competenţe , care să facă posibilă această devenire .
Aceste competenţe vizează :
 Un anumit mod global de a privi copilul , dezvoltarea lui şi educaţia timpurie , respectând unicitatea şi drepturile copilului , precum şi importanţa crucială pe care o are perioada timpurie în devenirea lui ;
 Planificarea învăţării : ce obiective educaţionale se vor urmări şi pentru ce perioadă , cum se va asigura integrarea domeniilor de dezvoltare prin planificarea activităţilor etc.;
 Organizarea învăţării : ce strategii de învăţare vor fi utilizate şi cum se va organiza mediul de învăţare pentru a răspunde cerinţelor de vârstă , de grup şi individuale ale copiilor ;
 Evaluarea învăţării : cum va fi utilizată observarea copiilor, ce strategii de evaluare vor fi utilizate pentru a înregistra progresul real al copiilor în toate domeniile dezvoltării ;
 Dezvoltarea profesională : participarea la cursuri de formare şi perfecţionare pentru îmbunătăţirea practicii didactice , autoreflecţia şi autoevaluarea ;
 Parteneriatul cu familia : cunoaşterea familiei , informarea şi comunicarea cu aceasta , implicarea familiei în activităţile grădiniţei , luarea de decizii în comun cu familia etc.
Toate aceste competenţe sunt necesare pentru ca educatorul să fie capabil să ofere copiilor în contextul instituţiei de educaţie timpurie , condiţiile optime pentru învăţarea şi dezvoltarea lor deplină .
Preocuparea pentru îmbunătăţirea practicii şi pregătirii psihopedagogice reprezintă o constantă a profesiei didactice , iar standardele profesionale constituie un instrument de sprijin în creşterea calităţii serviciului educaţional .

Standardele profesionale ale cadrelor didactice reprezintă pentru administraţie şi cadrele didactice un sistem de referinţă important în evaluarea / autoevaluarea competenţelor profesionale .
Cunoaşterea standardelor conduce la acţiuni de reflecţie şi autoreflecţie asupra practicilor , cât şi la identificarea punctelor forte / slabe ( zone ale pregătirii profesionale care necesită îmbunătăţiri ). Astfel , în baza evaluării / autoevaluării se identifică domeniile de competenţe profesionale care necesită completare şi dezvoltare.