Natura s-a dezlănţuit, îşi varsă lacrimile fulguinde asupra mult pătimitului nostru pământ. Graiul românesc, literatura artistică, didactică, publicistică, eseistică sângerează,
pentru a renaşte din durere, întru eternitate. De astăzi nu-l vom mai avea printre noi pe poetul dorurilor noastre, al demnităţii naţionale, Nicolae Dabija, la şezători literare, întrevederi cu scriitorii... Mai ales de astăzi avem marea datorie civică să-i cinstim memoria cum se cuvine: valorificâdu-i opera. Să Vă însoţească îngerii în drumul anevoios spre veşnicie, Poetul nostru drag!